Pe una dintre colinele Iașului, la câteva minute de forfota orașului, se află Mănăstirea Cetățuia. Drumul care urca întracolo este străjuit de o parte și de alta de un gard verde înalt, care pe mine m-a dus cu gândul la frumoasele chatouri înconjurate de podgorii ale Franței.

Biserica este înconjurată de un zid gros și înalt. Intrarea se face pe sub turnul clopotniță, iar odată ce ai pășit pe poartă ajungi într-o oază de liniște, calm și verdeața. Un vânt placut se joacă aproape mereu printre zidurile ei.

Biserica, o copie arhitecturală a Bisericii Trei Ierarhi, a fost construită între anii 1669 și 1672 de către Gheorghe Duca. În interiorul bisericii, pe partea dreaptă, se află și mormântul ctitorului.

Pe lângă biserică cei care vizitează acest loc sunt atrași de clopotul mare și mic, de casa domnească și sala gotică, luminată prin 11 ferestre. Aici a funcționat la un moment dat și o tipografie grecească. Sub Sala Gotica exista o crama cu o renumita Masa a Tacerii la care sunt invitati oaspetii de seama ai manastirii.

Casa domnească – fosta locuință personală a domnitorului, este astfel realizată încât să fie și loc de refugiu pentru cazul în care mânastirea ar fi fost atacată.

În curtea mănăstirii există și o clădire în care funcționează bucătăria și care e cunoscută sub numele de Baia Turcescă.

Ca o curiozitate, deasupra acestui deal al Cetățuii, Aurel Vlaicu a făcut primul zbor.

În momentul de față mănăstirea este una de călugări, și un lucru frumos aici e că aproape toata hrana lor este obținută din munca câmpului.